30 de lecţii învăţate( I)

Irish coffee şi scris pe blog. Despre lecţiile pe care viaţa mi le-a dat în aproape 30 de ani de viaţă. 30 de lecţii învăţate, clipe minunate, oameni minunaţi şi mai ales o lecţie supremă învăţată: ” je ne regrette rien”. Azi am să scriu despre primele 10 lecţii care mi-au schimbat mie viaţa.

Pentru că viaţa asta ne dă fiecăruia dintre noi lecţii. Este o şcoală continuă iar dacă noi nu ne învăţăm o lecţie, viaţa ne-o repetă până o învăţăm. Pentru că în viaţă nu ai cum să fi corigent sau să fi repetent. De fapt, viaţa este despre a trăi cu bune şi rele, cu greşeli ( nimeni nu este perfect, toţi greşim!) şi mai ales cu iubire.

30 de lecţii învăţate

1. Trăieşte fără regrete! Sigur, este foarte greu să nu ai regrete şi toţi avem la un moment dat, dar ce rost mai au regretele dacă faptul este consumat? Întrebările de genul: “dacă aş fi făcut altfel?” nu îşi mai au rostul. Ai făcut ce ai crezut că este bine la momentul respectiv. Punct şi de la capăt!

2. Iubeşte-te pe tine ca să poţi iubi pe alţii. Eu am fost omul care până acuma mă lăsam pe mine undeva în planul 3 ca să nu spun 4. Întotdeauna restul conta mai mult…până într-o zi. Iubeşte-te pe tine, fă-ţi timp pentru ceva ce îţi place şi mai ales pune pe primul plan ce simţi tu, nu ce simt ceilalţi.

3. Lecţiile care se repetă sunt acele lecţii din care nu ai învăţat nimic. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să primesc aceeaşi lecţie de mai multe ori pentru că nu am învăţat nimic din ea!

4. Cititul nu te face neapărat mai deştept, ci te ajută să te înţelegi pe tine şi să înţelegi lumea în care trăim. A citi este cel mai mare dar pe care tu ţi-l poţi face. Citeşte din toate domeniile, descoperă lucruri care îţi vor schimba modul de gândire şi te vor schimba pe tine.

5. Nihil Sine Deo. Pentru că fără Dumnezeu suntem nimeni iar fără El noi nu am fi existat.

6. Acceptă tot ce ţi se dă şi mulţumeşte pentru că toate vin cu un scop! Lucrurile bune şi rele vin cu un scop şi nu există coincidenţă ci doar un scop pe care noi nu îl ştim. Se spune că El are mereu grijă să trimită ceea ce avem noi nevoie la timp! Eu nu am putut accepta multe lucruri dar a trebuit să învăţ să accept pentru că doar aşa îmi poate fi bine.

7. Iartă-te pe tine ca să îi poţi ierta pe ceilalţi. Este lecţia pe care încă o învăţ. Este greu să conştientizezi, să îţi asumi şi să te ierţi. Cel mai greu este să te ierţi pe tine şi nu pe ceilalţi. Dar, nu este imposibil!

8. Iubirea nu condiţionează. Când condiţionezi pui orgoliul mai presus decât iubirea. A iubi înseamnă a te accepta pe tine însuţi aşa cum eşti în primul rând, a îl accepta pe celălalt aşa cum este fără a îi pune condiţii să se schimbe! Mi-a luat 30 de ani ca să înţeleg asta!

9. Cea mai importantă relaţie este cea cu Dumnezeu. Dacă cu El ai o relaţie bună, o să ai o relaţie bună şi cu tine şi cu ceilalţi.

10. Orgoliul ( egoism cum îi spun unii) este cea mai mare prostie . Ne pierdem viaţa în orgoliu, acte egoiste şi un eu care de cele mai multe ori ne îndeamnă să facem lucruri nu chiar bune. Da, orgoliul ne alimentează negativ din punctul meu de vedere. Că nu renunţăm la idei, nu cedăm când ar trebui şi ne credem mai presus decât ceilalţi. Din orgoliu eu am pierdut multe, ceea ce vouă nu vă doresc!

Sunt primele zece lecţii din 30 de lecţii învăţate care mie mi-au schimbat viaţa. Şi da, am renunţat la orgoliu, asta după ce am pierdut enorm pentru că am fost prea orgolioasă!

Să ne citim sănătoşi săptămâna asta!

Pentru că vreau şi pot!

 

Copii NU trebuie să îndeplinească visurile pierdute ale părinţilor

Ca părinte vrei tot ceea ce este mai bun pentru puiul tău, dar de ce îţi pui în el toate visele şi dorinţele tale neîmplinite care în timp s-au transformat în frustrări?! Copii NU trebuie să îndeplinească visurile pierdute ale părinţilor ci trebuie să îşi îndeplinească visurile lor, dorinţele lor şi să îşi urmeze calea lor în viaţă.Fiecare om are dorinţe neîmplinite, frustrări sau vise pierdute dar asta nu înseamnă că trebuie să le ducem până la capăt prin copii.

Copii NU trebuie să îndeplinească visurile pierdute ale părinţilor

Prinţesa mea are 3 ani jumătate şi este liberă. Liberă să facă ce vrea şi nu, nu vreau să fie nici premiantă, nici să bată recorduri în lume pentru că aşa îmi doresc eu. Nu, eu vreau ca ea să facă ceea ce îi placă , să iubească ceea ce face şi dacă vrea performanţă o voi susţine atât cât nu sunt riscuri. Dor Geta Popescu a murit în timp ce era cu tatăl ei în Retezat deşi exista risc de avalanşă şi au fost avertizaţi. Au murit doi copii nevinovaţi de fapt, ea şi un alt băieţel campion. Nu spun că poate ea nu şi-a dorit să fie pe munte, ci spun că adultul responsabil nu s-a oprit deşi a fost avertizat că nu este ok. Oare de ce?! De ce un adult ignoră autorităţile şi continuă?! Ca să îşi depăşească el limitele?!

Unii părinţi se impun, unii părinţi din prea mult orgoliu fac visele şi dorinţele copiilor ferfeniţă şi le aruncă la gunoi. De ce?! De ce trebuie ca fiinţa minunată să ducă ideile părinţilor mai departe?! Din păcate, mentalitatea oamenilor este încă aceea de a bate cu pumnul în masă şi de a trimite copilul să execute ceea ce părintele spune.

Copii sunt liberă să facă ce vor!

Se nasc liberi şi aşa trebuie să îi creştem şi noi. Să îi ajutăm şi mai ales să le respectăm alegerile. Ce dacă el vrea să fie pianist şi tu îl vrei medic? Decât un medic frustrat mai bine un pianist relaxat şi care să îşi iubească profesia!

Pentru că vreau şi pot!