Lungul drum spre mine…

” Mărie, de ce nu te reapuci de scris?” am auzit aproape zilnic întrebarea asta. Scrisul este vindecător, scrisul te ajută să te eliberezi de stările nașpa, scrisul a fost mereu o formă de terapie.  Jurnalele de pe timpuri existau și ca formă de terapie nu doar de a ține minte în timp cum s-au petrecut lucrurile…

Mi-am luat inima în dinți și am zis mă apuc din nou de scris. Pentru mine și sufletul. Chinuită cumva, de gândul că poate asta este Calea, să scriu… am zis fac un jurnal nou și gata! Pentru că sunt cumva la finalul căutărilor și a întrebărilor fără răspuns. Pentru că am găsit cumva răspunsul la toate , pentru că după un travaliu lung de a te regăsi…găsești Calea.

Lungul drum spre mine…

Toți, dar absolut toți oamenii avem un drum de parcurs cu siguranță, și nu mă refer la drumul din cimitir ( pe acela oricum îl facem toți la un moment dat), ci mă refer la drumul spre noi. Unde suntem noi în lumea asta mare?! Mulți dintre noi ne-am cam pierdut de-a lungul timpului. Mulți dintre noi nu am știut încotro să o luăm, mulți dintre noi ne-am întrebat cu siguranță care este Calea…

Acum când scriu nu am parcurs nici jumătate din drumul spre mine. Simt asta, redescopăr lucruri în fiecare zi, percep lucruri într-un mod nou și mai ales îmi dau seama că singura cale spre mine și spre bine este prin El. Cine este El? Despre asta voi scrie la un moment dat!

Ne citim mâine!



Copyright 2018. All rights reserved.

Posted mai 1, 2018 by admin in category "Gândurile mele

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *